Intotdeauna am afirmat ca un om demn este un om cu o coloana vertebrala verticala.
In acelasi context ar intra si mandria si orgoliul. Toate cele 3 cuvinte sunt deseori confundate ca sens.
Demnitatea tine de onoare, tine de respectul pe care altii ti’l acorda, tine de principii, de reactii. Daca traiesti strict dupa anumite principii fundamentale esti un om demn…si putem vorbii de demnitate aici. Demnitatea inseamna sa te respecti pe tine si sa’I respecti pe cei din jur. Nu este vorba de incapatanare, atata timp cat crezi in ceva, sa fii consecvent in practicarea acelei idei.
Pe de alta parte mandria este un fel de extensie a demnitatii. Nu doar ca nu accepti anumite lucruri, nu doar ca nu le consideri demne, ci le iei de-a dreptul ca pe o ofensa personala. Exista aspecte bine delimitate pe care eu, personal le tolerez, dar ce trece peste o anumita limita este direct degradare. Daca la demnitate putem vorbi totusi de inclinarea in fata ratiunii, la mandrie vorbim de refuzul esecului.
Si, in sfarsit, punctul meu favorit, ORGOLIUL. Aceasta caracteristica seamana foarte mult cu mandria, numai ca este dusa la o scala mult mai mare. Orgoliul este bazat doar pe imaginea altora asupra ta. Deci incetati sa’mi spuneti ca sunt orgolioasa : )). Nu ma intereseaza imaginea mea in societate atata timp cat cei care ma cunosc stiu cum sunt.
Putem vorbi in schimb de un echilibru al demnitatii si mandriei, impreuna cu orgoliul si incapatanarea. Daca demnitatea iti impune un anumit stil de viata iar mandria il amplifica, atunci orgoliul este binevenit. Nu putem exclude niciunu din cele 3. Excludere = stagnare. Noi cautam sa evoluam, sa ne maturizam, macar unii dintre noi.
Every action has a REaction.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu