Cu asta voi incepe un post nou pe un blog nou.
Cafeaua din dimineata asta se pare ca e mai amara ca niciodata si pare mai rece decat cele de pana acum. E la fel de urata la gust ca dezamagirea pe care toti o purtam in suflet pentru macar o fapta facuta candva, in trecut.
Ai stat vreodata sa te uiti pe geam si sa realizezi ca tu esti cel ce a stricat totul defapt? Sa vrei sa faci orice sa mai crezi inca odata in fantasma de odinioara si totusi sa te vrei departe de ea? Sa vrei sa fii liber, sa fii ce ai fost odata, sa te poti plimba linistit fumand o tigara, singur, cu castile in urechi, cu un aparat legat de gat si sa colinzi Bucurestiul pe jos timp de cateva ore? Sau sa poti ajunge din nou in anturajele de mult separate de timp, intre prietenii care nu aveau nevoie decat de prezenta ta acolo?
Se zice ca daca esti iubit se poate orice, dar daca natura ta este sa nu fii iubit de nimeni si tu asa sa te simti mai bine? Daca tu te simti in largul tau asa?
Totul are un final, absolut nimic nu e etern. Faptul ca lungim acest final nu rezolva nimic. Si cafeaua mea amaruie si rece se va termina odata cu tigara aprinsa mai devreme
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu